Forta din tine (comentariu)

“Eu un pot sa fac asta.”, “E prea mult!”, “Am ?i eu limite!”. Sunt cuvinte pe care le auzim la tot pasul. Trăim timpuri în care libertatea se mimează, nu ?tim să profităm pe deplin de ceea ce ni se oferă, ne speriem rapid ?i atunci apelăm la argumentele simple – pur ?i simplu un pot. Dacă ai bifat, cu sinceritate, macar una din replicile de mai sus, nu-?i d?m un premiu, dar te provocăm la o discu?ie despre cum ai mai crescut în ultima vreme ?i cum ?tii să-?i gestionezi libertatea proaspăt dobândită.
 
 Chipurile, suntem avizi de libertate. Pe care-o culegem, sub toate formele, de unde putem. De ce oare? Nu am apucat pe deplin acele timpuri în care libertatea era doar un cuvânt trecut în dic?ionar, ca s? putem acum urla din r?sputeri – “Vrem libertate!”. Atunci?… Ce ne constrânge?
 
E simplu. Noi în?ine. De câte ori nu ?i-ai recunoscut în sinea ta neputin?a de a face ceva mai mult? Scuzele sunt multiple – n-am bani, nu am rela?ii, m-am c?s?torit, îl iubesc!, am un copil, nu-mi pot l?sa p?rin?ii, n-am înv??at nimic din facultate, dac? nu am experien???…, m-am n?scut f?r? noroc sau, pur ?i simplu…n-a fost sa fie.
 
 - dac? ai folosit m?car o dat? în via?? una din scuzele de mai sus, treci la paragraful urm?tor - 
 
Poate singura scuz? ar fi accea c? tr?im într-o ?ar? atipic?. Un spa?iu în care, de pild?, educa?ia sexual? se face prin paginile revistelor ori prin emisiuni de radio ?i nu în familie. Fetele scap? de complexe trimi?ând un mail la rubrica psihologului, ?i, în general, ne cunoa?tem mai bine completând teste de personalitate. Mai grav e când ne minun?m de concluzii. Asta pentru c? “nu d? bine” s? fii v?zut intrând într-un cabinet de specialitate cand sim?i c?-?i fuge p?mântul de sub picioare. În tot amalgamul ?sta de bizarerii na?ionale, te treze?ti TU. Fa?? în fa?? cu o realitate care te sperie, în care timpul nu-?i ajunge sau te sufocă, te apuc? remu?c?rile pentru anii pierdu?i în care ai f?cut tot felul de lucruri, mai pu?in ceva constructiv pentru tine. Alegerea num?rul unu este s? te scufunzi intr-o depresie din care nimeni si nimic nu te poate scoate.
 
 Libertatea apare atunci când ai mai pu?ină nevoie de ea, în momntele cel mai nepotrivite: te părăse?te iubitul (sau, mai rău, so?ul!), facultatea s-a terminat cam brusc ?i te treze?ti proiectată în realitate fără o plasă de protec?ie, ai rămas fără jobul pe care-l detestai oricum, ai plecat de acasă ?i te-ai mutat în alt ora?…?i, ?i-e frică. În primul rând, trebuie s? recunoa?tem c?, de multe ori, nu fugim de realitate, ci, mai curând, de noi însene. Realitatea reflec?iei din oglind? nu ne prie?te. De ?i mai multe ori, ne sim?im prea slabe pentru a merge înainte. Oglinda nu minte! De acolo ne prive?te o fiin?? ghemuit? într-un col? de camer?. ?i atât. Sub pretextul unui “ajutor”, apel?m la oricine dispus sa ne sus?in?: p?rin?i, iubit, so?, prieteni. Oricine valoreaz? mai mult decat noi însene. U?or u?or, sprijinul se transform? într-o cârj? de care depindem ?i f?r? de care nu ?tim s? ne coordon?m pa?ii. Odat? pierdut suportul, pic?m.Unele mai mult, altele mai pu?in.
 
 Apoi, încet încet, ne ridicam. Înv???m s? mergem pe cont propriu, ne scutur?m de tot ce-a fost r?u ?i bine ar fi s? înv???m din c?z?tură. Ne-am câ?tigat libertatea. Pasul următor aduce cu sine un alt semn de întebare – ce facem cu atâta libertate? Cel mai grozav lucru care ?i se poate întâmpla este să te cuno?ti cu adevărat. Să ?tii ce-?i place, ce te enervează, ce te animă când te gânde?ti la jobul de vis, să-?i ?tii priorită?ile prezentului ?i să-?i închipui via?a ta, a?a cum dore?ti tu sa fie. Abia atunci sim?im puterea. Ne descoperim pe noi însene, înv???m s? petrecem timp împreun?, doar noi dou?, s? ne privim în oglind? ?i,… surpiz?! Chiar ne place ce vedem. Pentru prima oara, reflec?ia urâcioas? de alt?dat? din oglind? zâmbe?te. Semn ca am crescut. ?i, dacă ?tim cum să ne gestionăm libertatea mult dorită, a venit momentul să ne construim ?i via?a.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X