Schimb pe schimb

Femeile sunt niste talibani emotionali. Principiul dupa care ne ghidam emotiile este, in general, totul sau nimic. Ii cerem celui de langa noi dragoste nemarginita, afectiune "24/7", grija, atentie, stabilitate finaciara si emotionala si, desigur, good sex. Iar toate cele de mai sus parca ar fi o instalatie pentru bradul de Craciun. E de-ajuns ca una sa nu mearga si totul se duce de rapa.
 
 O buna prietena a mea are si ea, un iubit. Care bifeaza lejer majoritatea conditiilor enumerate anterior, mai putin vreo 2: stabilitatea financiara si (iacata ca pe-asta am uitat-o!) petrece cam mult timp la terase. Inutil sa mai spun ca dragostea nemarginita, afectiunea, atentia, grija…. the good sex… toate dispar.
 
 Nu pot sa nu ma intreb, oare, daca noi bifam chiar toate casutele perfectiunii. De cerut, cerem, har Domnului, dar oare cat dam in schimb? Caci, spre deosebire de noi, barbatii nu poseda "cantarul de cuplu", care calculeaza cat aduce unul si cat celalalt, cat da unul si cat primeste … de regula Ea. Noi insa, sesizam orice finete in schimbarea masurii. Un gram in minus de afectiune deregleaza masinaria sofisticata feminina.
 
 Poate n-ar fi rau ca, din cand in cand, sa ne oprim din revendicat si sa ne gandim: oferim oare, atat de multa dragoste si afectiune? Punem la bataie toate rezervele de grija si atentie de care suntem in stare? Oferim stabilitate financiara , la randul nostru, cuplului din care facem parte? Sau mergem pe deviza "Banii tai sunt banii nostri, banii mei sunt doar ai mei?". In fine, are we really that good in bed?
 
 Fireste ca sunt cazuri si cazuri si ca nu trebuie generalizat, bla bla…. Dar nu strica sa facem un nevinovat exercitiu de sinceritate cu noi insene din cand in cand.
 
 P.S. Intr-un toi de noapte am facut cuiva un ceai fierbinte, pentru ca tusea parca din rarunchi. Mi-a marturisit ca, in afara mamei, nu mai facuse nici o alta femeie un astfel de gest vreodata. Am ales sa cred. Am ales sa accept un zambet de o multumire profunda, desi puternic baricadata in spatele unei atitudini de genul "Hey, it’s no big deal… Just a tea". Am inchis apoi ochii si mi-am imaginat ca si acele femei isi reclamasera, la vremurile lor, drepturi la fericire si dragoste neconditionata din partea lui. Dar ce dadusera in schimb? Nici macar o ceasca de ceai.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X