Ritmul decalat al cuplului

Cum se face oare ca, la inceputul unei relatii, multe femei se pot trezi sufocate de atentia barbatilor? Simptomele sunt clare: te suna non-stop, te invita seara de seara in oras, cheltuieste o avere ca sa te duca in locuri pe care nici el nu le-a frecventat vreodata, isi munceste creierii sa devina cel mai tare mascul din panoplia cuceririlor tale, in fine, se da de ceasul mortii sa-ti puna lumea la picioare. Degeaba te chinuiesti tu sa-i explici ca poate sa iasa, din cand in cand, cu baietii lui, ca sambata dimineata ar fi bine sa exerseze un fotbal scurt cu prietenii (daca s-ar putea, vreo patru ore cat sa scapi tu de treburile administrative, sa te epilezi si sa dai o raita prin magazine) sau ca duminica poate sa-si viziteze familia abandonata (ca sa faci si tu rost de cateva ore sa te vezi cu fetele).
 
 Nimic nu merge. El sta lipit de tine ca timbrul de scrisoare si nici gand sa-si vada de viata lui. Treptat, mirosurile voastre ajung sa devina unul, gandesti si vorbesti la persoana I plural, nici nu mai concepi o seara fara el, iar toate planurile tale incep sa-l includa neconditionat. Se ajunge, desigur, la etapa in care te vezi cu fetele, introducandu-l in grup drept "E de-a noastra".
 
 Faza urmatoare e cand se cauta cupluri cu care sa se inchege amicitii, iar prietenele singure sunt date la o parte. Tipic.
 
Dupa o vreme, el incepe sa aiba brusc zvacniri de libertate. Tocmai cand tu te invatasesi cu dependenta neconditionata de el. Brusc, incepe sa se aboneze la meciuri cu baietii sambata, sa-si viziteze familia mai des si sa reclame seri de iesit cu amicii. Te resemnezi si-ti spui ca e in firea lucrurilor.
 
 Normal, si tu uiti sa te mai epilezi si sa mai dai raite prin magazine. Cu toate aste insa, love rules, doesn’t it?


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X