Inceputuri si zone de mijloc

Intotdeauna m-a fascinat inocenta inceputului de relatie. Cand fiecare gest tradeaza, viscerele ti se revolta cand suna telefonul, cand tot ce stii e ca nu stii nimic. Va amintiti, desigur, cinele de inceput, discutiile ce durau ore in sir prin baruri insalubre sau filmele de doi lei alese la intamplare, doar pentru beneficiul unei ore jumatate de intuneric. Splendide clipe.
 
In egala masura, va amintiti conversatiile in care absorbeam fiecare cuvintel pe care celalalt il spunea, doar doar ne-om da seama de omul de langa noi.
 
In general, densitatea de informatii aflata in primele saptamani de relatie e fabuloasa. In plus, iti pare ca mereu discutiile vor fi la fel de lungi, la fel de amuzante. De ce?
 
Un prim raspuns ar fi ca totul e nou, suntem la inceput, e firesc sa te intereseze absolut tot ce spune celalalt, fara umbra de discriminare. Esti ca un tanar explorator, la inceput de cariera. Sapi si sapi si sapi si apoi, dupa lungi cazne, gasesti o margica. Si ti se pare ca ai dat peste vestigii pretioase ale unei civilizatii necunoscute inca.
 
La inceput, insa, ne-ndragostim de altcineva. Cel de langa noi face tot posibilul sa para asa cum ne-am dori noi ca El sa para. Noi insene practicam, ca sa folosesc o expresie la moda, un joc inocent de imagine. Cei doi indragostiti se oglindesc unul in celalalt si fiecare se vede asa cum si-ar dori, de fapt, the loved one.
 
Mintim si ne mintim. Si-apoi, cand timpul trece si mastile se dau, incet incet jos, ne minunam de ce gasim in spate. Macar de-am fi onesti cu noi insine si-am recunoaste ca ne-am inselat. In schimb, pe zi ce trece, ne-amagim din ce in ce mai mult, incercand sa-l schimbam pe cel de langa noi, dupa chipul si asemanarea celui care-a fost odata. In fapt, dupa chipul si asemanarea noastra.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X