Meciul zilei: Materialiste VS Fraiere

Revoltele femeilor impotriva iubitilor sunt felurite: nu-mi da atentie, vine tarziu acasa, iese prea des cu prietenii, nu aduce suficenti bani in casa, nu ma scoate suficient de des in oras, nu-mi face cadouri etc…. De fiecare data, revolutiile noastre sunt perfect legitime, justificate de exemple identificate ca bifand la toate sectiunile de mai sus.
 
 Uite, pe Camelia o scoate prietenul in oras de cel putin 3 ori pe saptamana, ca sa nu mai zic de Georgiana, pe care iubitul ei a luat-o vineri seara de la serviciu si au plecat direct la munte!!! Ce romantic… Tu? Tu nu faci nimic!. Cam asa suna discursul femeii exasperate de inertia iubitului. Revenind insa in grupul de prietene, Camelia si Georgiana vor fi clasificate drept materialiste, pe cand ea va fi, probabil, incadrata la categoria fraiera.
 
 Ne batem cu pumnul in piept si ne decalmam independenta sus si tare, cand, de fapt, dorim sa fim protejate si din punct de vedere financiar. Ma intreb insa, unde e granita dintre materialism si normalitate. Cand se poate spune despre tine ca esti materialista?
 
 Nu ma refer aici la exemplarele de lux, care stau cu barbati numai pentru potenta financiara a acestora, ci la cupluri obisnuite. Cand devine multul normal si cand sarim coarda cu pretentiile?
 
 Cunosc un cuplu care s-a destramat din cauza ca el nu prea concepea ideea de cadou inopinat, legand notiunea exclusiv de aniversare, Craciun si alte sarbatori legale . De pilda, ea si-ar fi dorit ca, mergand prin magazine la bratul lui, el sa se autosesizeze rapid cand ea mangaia visatoare o rochie draguta si sa faca gestul de a i-o cumpara. Pe loc. Romantic, nu? So Pretty woman -ish. In realitate insa, el era de acord ca rochia i-ar veni bine si-o sfatuia sa si-o cumpere. Exasperata, femeia l-a lasat.
 
 O fi bine, n-o fi bine…. fata avea un standard de viata dar si-asa ar fi dorit ca el sa marseze mai mult. Nu stiu daca am dreptul s-o arunc in coltul materialistelor. Sper numai ca-n cazul respectiv sa fi fost mai multe motive pentru departire, nu doar acesta.
 
 In fine, mai toate suntem sensibile la atentii, fie ca ne place sa recunoastem sau nu. Spuneam, mai demult, ca femeile sunt talibani emotionali. Cerem, cerem, cerem…. de la afectiune la piese de mobilier indispensabile in casa si parfumuri. Ce dam in schimb?… Merita de reflectat.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X