Gelozia, bat-o vina!

Este aproape axiomatic sa spui “Barbatilor nu le
plac femeile posesive”. Este, de asemenea, un truism sa afirmi ca “Gelozia
otraveste cele mai frumoase povesti de dragoste”. Ar fi minunat daca am putea
trai fara suspiciuni, fara interbari, fara ganduri chinuitoare si fara scenarii
aiuristice. Din pacate insa, nici cele mai stapane pe sine femei nu se pot
lauda ca n-au simtit niciodata carligul ascutit al geloziei.
 
Pericole
pot fi la tot pasul – o colega de birou amabila si zambitoare, o prietena a
iubitei care stie sa se bucure de viata, o chelnerita fasneata cu un decolteu
ametitor si servire ireprosabila. Atentie, exemplele de mai sus sunt rupte din
realitate si au fost, la momentele lor, motive de izbucniri furibunde din
partea unor femei la adresa barbatilor lor. Ce anume declanseaza urata morisca
a acuzatiilor? Sa fie oare privirea de catel pofticios pe care o au cand vad
altceva? Sa fie oare faptul ca le privim pe acele femei ca fiind mai frumoase,
mai atragatoare, mai echilibrate decat suntem noi insene? Sau poate doar e
proasta imagine pe care multe o avem despre noi care ne face sa consideram
orice femeie mai buna decat am putea fi vreodata?
 
Un
barbat mi-a spus la un moment dat ca o femeie n-ar terbui sa fie geloasa pana
cand nu are dovezi concrete ca iubitul ei o inseala. Foarte rational sfat. Asa
ar trebui, in teorie, sa facem. In practica insa, e suficienta o privire, e
de-ajuns un zambet acordat nu stiu cum alteia ca sa luam foc. Cele mai versate
dintre noi stiu cum sa actioneze. Nu ataca la beregata, stau la panda, asteapta
sa prinda acele dovezi de mai sus, alcatuiesc rechizitoriul pentru acuzat si
jap!, ii intenteaza barbatului un ditamai procesul de intentie din care el iese
sifonat si fara drept de apel. Quod erat demonstrandum.
 
Restul
femeilor insa nu fac asa si ataca la primul semn de incorectitudine politica
din partea lor. Barbatul acuzat pe nedrept se ghemuieste mic intr-un colt de
suflet unde Ea, scorpia posesiva nu poate ajunge, trage obloanele si gata.
Brusc, iubita este exclusa  dintr-o parte importanta a vietii lui. Cearta
trece, Ea, scopria, uita si totul pare ca e ca la inceput. Dar nimic nu mai e
la fel. El stie ca oricand nebuna poate recidiva si, cu toate ca inca o iubeste
destul de mult, incepe sa se-ascunda. Telefoanele ii sunt date pe silent cand
ajunge acasa, nu mai povesteste fazele amuzante de la serviciu care implica si
persoane de sex feminin si, cand il intrebi, de la distanta, ce mai face, el
zice Nimic.
 
In
toate povestile astea in care femeile acuza pe nedrept barbatii de fapte
necuviincioase, exista un mare risc. Cand el nu e gelos sau posesiv , iti poate
parea ca, de fapt, lui nu-i pasa. Asa ca incepi sa flirtezi in draci cu orice
posesor de prohab umflat doar doar placidul iubit s-o sesiza si-ti va spune
vreo doua de la obraz. Pana cand, intr-o zi, neagra de furie, te vei cuibari in
alte brate, crezand ca si cel de-acasa face la fel. Ups, grava eroare tactica.
Cuvantul cheie in orice sfat bine intentionat este “echilibru”. Echilibru,
dragelor, echilibru. Inspirati si expirati pana va trece furia. E greu, dar nu
imposibil.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X