Cel mai mare fan al tau

Sunt convinsa ca si
Afrodita avea complexele ei – nu era la fel de inteligenta precum Atena, nici n-avea
personalitatea patimasa a suratei Artemis si parca nici nu era cea mai frumoasa
femeie din lume + Olimp, in comparatie cu legendara Psyche. Iata conturate
asadar toate premisele pentru ca, daca ar fi trait in zilele noastre, superba
Afrodita sa scrie cu succes la Draga redactie si sa se tolaneasca pe-o
canapea de terapie.
 
Dintotdeauna mi s-a
parut arogant sa afirm despre mine cat sunt de inteligenta sau cat sunt de frumoasa.
Insa cu timpul, gandul asta s-a instalat intr-atat de bine, fiintand cu mine
intr-atat de armonios, incat am ajuns sa cred despre mine ca nu-s nici
desteapta, nici in cale afara de frumoasa. Self-esteem-ul facut knock-out dupa
ani de truda.
 
Super safe, mi-am
zis. Daca e sa cad, picajul va fi scurt si consecintele nedureroase.
 
Intr-o zi insa am
cunoscut o fata, care, din perspectiva increderii de sine, ar putea scrie lejer
carti despre cum sa te iubesti, fara sa pari un Narcis in mizerie. Fata asta
m-a frapat din ziua 1 cand, cu o lejeritate de-a dreptul socanta , mi-a declarat
despre ea insasi ca DA, e frumoasa, desteapta si buna. 3 in 1, oferta
saptamanii. Mi-a fost destul de greu sa inghit auto-asumarea asta, pusa pe
tapet inca de la prima interactiune. Eu, care nicicand n-as fi cutezat sa spun
despre mine ca sunt frum…sa / des…ta. Shhhh!
 
Enuntul s-a repetat
ulterior, in alte contexte, in alte imprejurari, inconjurate fiind de alti si
alti oameni. La inceput mi se parea exagerat. Ok, vedem cu totii ca esti
frumoasa, ca-ti sclipesc neuronii a intelgenta si ca, har Domnului, esti ceea
ce se cheama buna. Ce-i cu atata lauda?
 
Vremea a trecut si
viata ne-a asezat lucrurile in asa fel incat fata in cauza mi-a devenit o
prietena foarte draga. Testul timpului a fost si el trecut cu brio, in sensul
ca nimic nu s-a dovedit a fi doar o aparenta. Ea chiar asa este. Extrem de
constienta si foarte mandra de de ceea ce are si la kilometri distanta de noi
celelalte proaste, sfioase pana la maladiv, care-si diminueaza voit calitatile
si-si exagereaza premeditat defectele, sperand ca ceilalti din jur sa strige:
Nu-i adevarat! Nu esti urata! Nu esti proasta! Nu esti grasa! Esti pefecta.
Atata doar ca niciodata nu se-ntampla asta.
 
Si, tocmai pentru ca
acest Cor antic nu-si face treaba cum ar trebui, poate n-ar fi rau din cand
in cand sa ne invete unele sau altele increderea in noi.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X