Splendoarea femeii fara de mister

5 aprilie 2007

Se intampla ca citesc frecvent in diverse
publicatii cu, despre si scrise de femei, adevarate ghiduri de “bune practici”
despre conservarea misterului feminin.

AVERTISMENT (pentru barbati
inocenti): Aceasta insemnare contine limbaj explicit despre aspecte complet
neatragatoare din viata unei femei.

Conform acestor “ghiduri”, femeia nu trebuie SUB
NICIO FORMA sa-si dezvaluie propriile uratenii in fata barbatului. Pentru
barbatul ei, femeia trebuie musai sa ramana o faptura suava, serafica,
frumoasa, inzestrata natural cu un trup armonios. Femeia nu are par pe/intre
picioare, la subsuoara, mustacioara, murdarie sub unghii, ceara vizibila in
urechi, calcaie aspre, nu face pipi si caca, nu ragaie, nu se scarpina, nu-i
miros picioarele si nu…. trage vanturi. Sublim portret, nu?
 
De mici suntem invatate ca aceste lucruri nu
se cad, nu se cuvine a fi facute de o domnisoara. Un pic mai tarziu aflam ca nu
trebuie sa-i lasam pe barbati sa ne vada cu ceara pe picioare si cu feliile de
castraveti pe ochi iar cand trebuie sa mergem la toaleta, ne ducem sa “ne
pudram nasul”. Vezi bine, altminteri dispare “misterul”. Ne foim un sfert de
ora prin baie cand suntem in vizita la un barbat, dam drumul la toate
robinetele si ii dam peste cap apometrele, rugandu-ne cu cerul si pamantul ca
nu care cumva barbatul din cealalta camera sa auda vreun susur natural, pe care
mersul la toaleta il presupune. Pe de alta parte, cand el se duce la baie, nu
da drumul la apa in cada si isi asuma cu demnitate zgomotele specifice.
 
In
privinta tratametelor de infrumusetare , prietena mea, care a avut onoarea de
a-mi epila mustata pentru prima data (si pe care o suspectez ca poarta in
geanta mereu o penseta “just in case”), m-a invatat atunci ca nu e bine ca
iubitul meu sa vada operatiunea. De fapt, nu e bine sa ma prinda cu fire de par
crescute fara autorizatie in oricare zona a corpului si este total
contraindicat sa ma vada in timp ce ma torturez, “prin mijloace specifice”.
Asijderea, o masca verzulie pe fata nu cadreaza cu statutul de sexy woman
always on top.
 
Toate
aceste reguli sunt usor de urmat cand esti in faza intalnirilor de la inceput,
cand date-urile au loc pe teren neutru si chiar cand se trece in dimensiunea
ramasului peste noapte la celalalt. Tu ai suficient timp si spatiu pentru toate
iar vede o printesa scoasa din cutie de fiecare data.
 
Ce
te faci insa cand relatia evolueaza si ajungi sa locuiesti impreuna cu iubitul?
Iti scoti pelerina fermecata si te faci invizibila cat timp iti faci
“treburile”? Dai televizorul tare si pornesti apa in cada cand mergi la
toaleta? Cat timp poti s-o duci asa? Un an, doi, zece? Cat?
 
O
prietena imi povestea cum pragul intimitatii a fost depasit in cuplul ei chiar
de iubitul sau. Faceau odata baie impreuna iar ea avea nevoie stringenta sa
mearga la toaleta. In mod obisnuit, ar fi ramas singura. Numai ca, de data
asta, iubitl ei s-a saturat de lectiile ei invatate din revistele de femei si a
refuzat pur si simplu sa iasa din baie. Ce-a urmat, moment de maxima rusine
pentru ea si de-un confort indiscutabil pentru el. Relatia lor devenise, brusc,
mai calda.
 
Prietenii
mei barbati, aproape toti angrenati in relatii de durata sau casnicii care
functioneaza, nu dau doi bani pe toata tevatura asta despre “mister”. Nu vor ca
femeia lor sa fie o faptura serafica. Isi vor femeile normale, reale,
adevarate. Poate ca prietenii mei barbati sunt “altfel” decat tiparele
promovate in revistele pentru femei. Poate ca ei sunt exceptiile de la regula.
Dar este la fel de posibil ca ei sa fie exponenti ai unei lumi mai putin
stresate si mai aproape de adevar decat lumea noastra, a femeilor disperate
sa-si conserve “misterul”, cu pretul propriului Eu distorsionat de lectii
invatate din reviste.


Lipici la baieti mici

2 aprilie 2007

Primul lucru pe care parintii mi l-au spus cand am
ajuns la varsta flirturilor premature a fost: nu te uita la baieti de-o varsta
cu tine sau mai mici! Fetele se maturizeaza mai repede decat baietii, care
raman ani buni intr-o copilarie prelugita, urmata de o adolescenta profunda, de
care cu greu se scutura pe la vreo 30 si ceva de ani.
 
Prejudecata sau nu, stereotip , mit urban sau
nu, faptul ca fetele prefera, in general, baietii mai mari este de
netagaduit. Cand esti in gimanziu, visezi la un baiat de liceu, in clasa a noua
la un baiat dintr-a douaspea, in clasa a douasprezecea astepti vacantele ca
sa-ti vina iubitul dorit de la facultate. Urmeaza apoi, fascinatia tamplelor
grizonate si a modelelor masculine a la George Clooney . Anii trec si paf!, deodata
citesti peste tot cum o doamna de peste 40 de ani traieste in pefecta armonie
cu un baietel de vreo douazeci. Universul normelor parintesti ti se da peste
cap.
 
O buna prietena imi povestea deunazi cum a
intrat, fara voia ei, intr-un flirt cu un baiat mult mai tanar decat ea. Femeie
in toata regula, in cautarea unui cuib stabil, a unei relatii aducatoare de
bucurii linistite, prietena mea zburda acum cu gandul inspre tinerelul zglobiu
si plin de viata care i-a presarat flori parfumate peste primavara innegurata
de pana acum. Au aparut, fireste intrebarile: ce sa fac eu cu un tip mai mic
decat mine? Cum  functioneaza o astfel de relatie? Pasiunea e mare, arde,
insa lucrurile pe care si le doresc cei doi difera semnificativ. What to do? Il
ducem in parc pe micut si-i dam o vata pe bat?
 
Fiecare cuplu isi are propria dinamica si
evolueaza in functie de date extrem de personalizate . Nu sunt retete care sa
garanteze fericirea amandurora pe termen nelimitat. Demi si Ashton se descurca
bine de ceva vreme iar diferenta de varsta (in plus pentru ea) nu pare sa fie o
problema. Prietena mea insa e macinata de intrebari. In fine, cum reactioneaza
cei din jurul nostru la o astfel de veste? E trendy sa ai un prieten mai tanar?
In revistele glossy poate ca da, insa cand te intorci la realitate, in familie,
in grupul de prieteni, s-ar putea ca amorul cu pricina sa fie nitelus “frowned
upon”.
Can you handle it? Si daca da,
cum?


Complex de femeie frumoasa

30 martie 2007

Cum ajunge oare o femeie sa stie ca e frumoasa? Sa
fie cu adevarat constienta de frumusetea ei? Isi da ea seama, singurica, ii
spun parintii, ii spun barbatii? Cine? Cine decreteaza ce e frumos si ce e
urat? Sa fim bine intelesi: ma refer la frumusete, ca atribut exclusiv al
chipului. De la gat in jos, persoana arata bine, are un corp armonios, ”are
ce-i trebuie” dar nu poate fi ”frumoasa”.
 
Intr-una din zilele astea, cum stateam eu
intr-un echilibru relativ in metroul frumoasei noastre capitale, am dat cu
ochii de-o fetita absolut superba. Din capul locului trebuie sa spun ca nu sunt
genul de femeie pe care copiii o fascineaza, care musteste de maternitate si
viseaza la progenituri proprii, cat de curand. Departe de mine gandul de a baga
toti copiii in aceeasi oala a catalogarilor gen ”Toti copiii sunt frumosi”. Nu
cred in asta, ba mai mult, rareori m-am surprins holbandu-ma la vreun copil.
Subiectul nu ma intereseaza si, drept sa spun, ideea in sine nu-mi starneste
emulatia specifica genului.
 
Cu toate astea insa, privirea mi-a ramas
fixata pe chipul acestei fetite din metrou. Blonda, cu un par surprizator de
bogat si gros pentru o blonda naturala, cu niste ochi imensi albastri, bine
conturati de gene negre, exemplar arcuite, departe de a fi genul de blonda
spalacita. Frumoasa ar fi putin spus. Un singur lucru strica armonia acestui
chip serafic. Biata fetita avea, in loc de 2 sprancene , una. Detaliu pacatos,
sprancenele stufoase ale fetitei erau practic unite deasupra nasului.
 
Ne-am asezat apoi pe scaune vizavi si ne
holbam una la alta fara jena. Fara sa ne ocolim privirile, cum se intampla des
in metrou cand doi oameni se trezesc privindu-se, de fapt, in gol. Ma uitam la
ea si ma intrebam daca stie cat e de frumoasa. Ma intrebam, de asemenea, daca stie
ca sprancenele imense sunt un defect. Ma intrebam daca au inceput deja copiii
sa-si bata joc de ea sau daca lucrul asta se va intampla mai tarziu. Era,
evident, prea mica pentru pensat sau, mai dihai, pentru epilat . Si ma gandeam
ca daca acum, la varsta frageda pe care o are (nu-i dadeam peste 7-8 ani),
copiii incep s-o ia in ras, cum se va autoevalua ea mai tarziu? Copiii sunt
extrem de cruzi. Mai ceva ca o oglinda, ei te arata exact asa cum esti si, in
general, isi concentreaza toate eforturile asupra defectelor tale. Mai tarziu
abia invata ca nu e politicos sa-i spui unei alte persone: ”Ce nas mare ai!”.
 
Ma gandeam ca daca primul lucru pe care
fetita din metrou il afla despre ea este ca are sprancene maaaaari si
groaaaaase, nu va mai conta apoi ca are niste ochi superbi sau un par minunat.
Nimic aproape nu va mai conta si, fetita de ieri din metrou, maine femeia
blonda superba pe care-o vezi in cafenea, habar nu va avea cat este de frumoasa.


Miroase si nu cerceta!

28 martie 2007

Pe Atitudini mi s-au transmis cateva miresme
care, pe Ilie, il fac fericit. Dau leapsa mai departe si eu, cu acele
mirosurile care pe mine ma umplu de bucurie si zambet:
 
  • Amarige, mirosul de-o viata al mamei mele, pe care
    l-am simtit la mii de kilometri distanta si m-am intors, zambind, catre unda de
    parfum. Dar mama era departe… 
  • Mirosul camerei mele cele vechi, din casa bunicii
    mele, din vremea studentiei. 
  • Perna lui.
    Pentru ca miroase a noi. 
  • Parfum de zambile , dovada de netagaduit ca primavara exista, e aici! Cand m-am
    nascut, bunica i-a adus mamei, la spital, zambile. 
  • Mirosul noptilor reci de iarna, cu cer rosiatic si-o unda de portocale
    desfacute – Craciun 
  • Casa scarii bunicilor, miros de joaca, gropi de nisip si leagane
 
Catre toti cei care-mi trec pragul – Sara,
Ruxandra, Curtezana , Zambind, Woogie, Kolonelul, Broker , Eddie,  Zaraza ,
Bre, Cretzulici, _a123_, fricks, Toe, Simple minds ,  Stoik, Diddle,
Umma….. iertare daca am omis lume!


Forever love. Pana la primul amant

26 martie 2007

Mi-e
foarte greu sa cred in oameni care-si baga mana stropita cu benzina-n foc si
jura cu lacrimi de sange in fidelitate vesnica. Oameni care se suie pe turnul
iubirii supreme si striga de-acolo, in jos, la muritorii de rand, ca ei nu vor
calca nicicand stramb, fie ce-o fi.
 
S-a
intamplat intr-un teambuilding la munte, cand el a evadat timp de doua zile
scurte, impreuna cu restul colegilor si cu… o alta Ea, nevinovata colega
altminteri. Aventura s-a consumat repede, intr-o camera dichisita de hotel,
unde cei doi si-au uitat pe noptiera verighetele si-au purces intr-o cautare
reciproca de orgasme. Cateva zile mai tarziu, nevasta inselata avea sa
descopere mailuri post-factum schimbate intre cei doi amorezi, cronici
fierbinti ale minutelor de extaz corporatist, in inboxul lui, lasat
nesupravegheat la vedere. Se-ntampla ca azi, dupa 8 ani de relatie si unul de
casnicie, doi oameni sunt despartiti de-o aventura. O aventura care, pentru El
se traduce in “N-a insemnat nimic pentru mine, nu simt nimic pentru aia”, iar
pentru Ea se traduce prin “Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa reactionez, nu mai
stiu ce simt.” Este, daca vreti, clasicul stereotip cand vine vorba de inselat.
Situatia e reala si personajele, din nefericire, exista.
 
Prietenii
celor doi sunt bulversati, nimeni nu intelege nimic, El trecea drept sot model,
casnicia si realtia lor erau rupte din basme, erau prieteni faini, completau
gasca perfect. Azi nu mai e nimic la fel. El e un monstru fara explicatii,
relatia e-o mostra de infern si gasca de prieteni rupta-n doua.
 
Ma
intreb, ce determina un om sa insele? Sa fuga in alte brate, sa sarute alte
buze, sa pipaie un alt trup. Fie ca vorbim de barbati sau de femei, inselarea e
probabil la fel de dureroasa pentru partea vatamata. Ce mecanism s-o declansa
in minte de te indeamna sa zburzi? Pe de alta parte, mai toate femile cu care
am discutat despre asta mi-au spus ca n-ar fi nicio tragedie daca barbatul
le-ar calca stramb, atata vreme cat ar face-o discret si ele n-ar afla
nicicand. Ce e mai bine? Sa te insele si, macinat de remuscari, sa-ti
marturiseasca, cu sinceritate nedisimulata, totul, sau sa te-nsele si tu sa nu
afli niciodata?
 
Adevarul
suprem e imposibil de depistat intr-un asemenea caz si nimeni n-ar putea spune
cu certitudine ca una din parti e complet vinovata si cealalta fara pata.
 
Pe
de alta parte, ce inseamna, cu adevarat, sa inseli? Normal, sexul cu o alta
persoana e evident. Dar daca doar saruti? Sau daca flirtezi numai? Daca doar
scrii pe mess lucruri nepotrivite cu altcineva? Sau, pur si simplu, ai ganduri
obsesive pentru altcineva? Exista bariere fixe sau sunt si amendamente la Legea
Inselatului? Greu de spus. O fi sau nu dovada de inselare , momentul in care pui
ochii pe altcineva sau cand incepi sa te gandesti altfel la o alta persoana
decat partenerul, ar trebui sa fie un semn clar ca ceva scartaie. Si scartaie
tare, cam din toate balamalele.


Sunt virgin. Exista tratament?

20 martie 2007

Se
intampla ca, deseori cand cineva admite ca e virgin, confesiunea sa fie
perceputa ca si cand s-ar fi spus “Sufar de o boala letala ”. Confidentul
virginului deschide ochii larg, suspina, inclina capul si-si strange buzele.
Sunt primele semne care indica…. mila. Se cere apoi o confirmare a celor
auzite: “Chiar? Pe bune?”. Urmeaza infailibil, dupa confirmarea stirii de
ultima ora, replica  “Iti bati joc de mine! Nu se poate!”. Si in aceasta
zona sau, mai bine zis, mai ales in aceasta zona, baietii sunt discriminati,
comparativ cu fetele. In vreme ce fetele au o perioada de gratie mai generoasa,
societatea bate din picior si cronometreaza impacientat timpii scursi din viata
baiatului (inca) virgin.
 
Anii
se scurg si presiunea creste. Azi ai 18 ani si esti virgin,

maine faci 22 si tot asa ai ramas. E penibil, e jalnic, e
trist, e ciudat, e frustrant sau e romantic si suav?
Ce te faci, ca fata, daca vine la tine un baiat si
te curteaza cu toate celea, te face sa te simti ca o printesa si te ridica la
rangul de zana absoluta a viselor sale ca, ulterior, sa-ti marturiseasca
neprihanirea? Clipesti des din gene si-i spui – nicio problema, rezolva fata?!
Cum reactionezi? Poate ca te declari o sustinatoare a virginilor trecuti de-o
varsta, poate ca-i spui ca nu e o problema, poate ca taci. Dar o spranceana,
macar pe interior, tot se ridica a spaima.

 
“Ce
sa fac eu cu un virgin?” Putine femei “cu experienta” opteaza pentru varianta
initierii lui in tainele tantrice. Deseori, daca asta se intampla, fata in
cauza n-o sa stea sa se gandeasca si la o relatie, care sa vina la pachet cu
ata rupta anterior pe intuneric. E posibil sa decizi s-o faci, dar mai mult de
amuzament, ca sa te simti tu pasare maiastra-n pat. Mai mult de-atat… nu
prea. Oricat de indragostite am fi de cineva, o astfel de confesiune strica
tot. Baietii sunt condamnati sa fie zmei in pat. Asteptarile femeilor vizavi de
“performante” sunt nemaipomenite. Piece of advice pentru “grupul baietilor
trecuti de 20 ani care sunt inca virgini”: nici prin gand sa nu va treaca o
astfel de confesiune catre fata pe care o iubiti/”vrajiti”. Ea are voie, voi
nu! In plus, cand va fi prima data si … o dati in bara, puteti oricand sa va
scoateti cu scuza “Eram emotionat, m-ai innebunit de tot!” Asta, da, merge…
we buy it.
 
Secolul
asta condamna la tipare si stereotipuri, indiferent de cate caramizi ne-am
zdrobi de piept, decalmandu-ne libertatea spiritului si a mintii.
N-avem timp sa ne
ingrijim de noi, daramite de altii.
Femeile
de azi vor semi-preparate pe care sa le cumepre din hipermarket si sa le puna
direct pe masa. Este, asadar, de asteptat, sa doreasca un lucuru similar si
intr-ale sexului. N-avem vreme sa initiem, sa invatam, sa “mosim” un barbatel
copt poate doar la minte. Il vrem de-a gata. Gata sa satisfaca si sa
implineasca dorinte. Suna cinic? A murit romantismul? Ce prefera femeile zilei
de azi? As fi tare curioasa daca, sa spunem, ca ultima dorinta inainte de
moarte, ar avea de ales obligatoriu, intre un sarut prelung, romantic si un
blow job bine tintit, ce ar alege femeile zilei de azi? Retineti: vorbesc
despre majoritate.


Tehnic vorbind, ne mutam impreuna?

16 martie 2007

Ce anume defineste o relatie “adevarata”? Cand
ajunge un cuplu sa spuna “gata… treaba e serioasa !”. Multi ar spune ca
o prima piatra de hotar ar fi intalnirea cu parintii partenerului. Pe de alta
parte, altii ar spune ca adevarata piatra de hotar a unui cuplu este mutatul
impreuna. Personal, subscriu acestei opinii. Povesteam, acum cateva insemnari,
despre cat de important este acest pas in dinamica unui cuplu – mecanismele
acum abia se regleaza cu adevarat, apar tot soiul de disfunctionalitati care trebuie
reparate, blocaje de comunicare si cate si mai cate. Vorbesc prea…
„tehnic” ? Spuneam atunci si spun si acum ca, inainte de a lua o
decizie care-ti poate schimba viata, e bine sa testezi traiul in comun cu
alesul sau aleasa inimii.
 
Revin acum, in aceeasi zona, cu noi intrebari,
nelamuriri, adaugiri. Deseori, mutatul impreuna pare feeric, mai ales atunci
cand exista consens in cuplu vizavi de aceasta idee. Putini insa stau si se
gandesc dinainte la ce anume implica, tehnic vorbind, locuitul impreuna. Altfel
spus, cum e mai bine pentru amanadoi deodata?
 
Sunt multe intrebarile la care nu se gaseste
raspuns dinainte. De pilda, cum facem cu banii? Ii punem la un loc pe toti si
extragem din cosul comun in mod transparent, fiecare cat are nevoie? Ii tinem separat,
contribuind fiecare in mod egal la cheltuielile casei? Tinem un registru de
cheltuieli? Ii gestioneaza doar unul din parteneri? Cum se intmpla, efectiv,
chestia asta? Nimeni nu-ti spune. Nimeni nu stie. E-adevarat ca un mecanism
care functioneaza pentru un cuplu nu e neaparat obligatoriu sa functioneze in
cazul altui cuplu. Si-atunci, cum stii ce e mai bine? Deseori lucrurile astea
nici nu se discuta inainte de pasul efectiv.
 
Alta problema fata de care amorezii prefera sa
taca malc: treburile casnice. Cine ce face? Cat face? Cum face? Cand se face?
Unul poate e mai aplecat spre curatenia luna, in vreme ce altul ar pune mana pe
aspirator abia cand se aduna straturile vizibile de mizerie pe covor. Poftim
discutii! Unul nu suporta calcatul rufelor si celalalt nu stie sa calce. Din
nou probleme. Cum se spala rufele? Mai ales cand nu exsita o masina de spalat
in peisaj. Fiecare cu lenjeria proprie, nu? Cine gateste? Unul nu se pricepe la
gatit dar cere de mancare iar celalalt gateste cand are chef, altminteri se
descurca intr-un fel oarecare.
 
In fine, cum se petrece timpul liber? Bruma aia de
timp liber definit drept timpul care-ti ramane dupa ce scazi dintr-un T initial
orele de serviciu (multe!), orele petrecute cu alte persoane (parinti,
prieteni, colegi etc.) si treburile adminsitrative (platit facturi – by the
way, cine plateste? Ala care are mai mult timp la dispozitie, nu?). Cand tragi
linie si te uiti la rezultat, in cazul in care acesta este pozitiv si chiar
ti-a ramas niscaiva timp liber (!!!), cum este el gestionat intr-un cuplu? Unul
intr-o camera si cealalalt in alta? Cum se intampla exact treaba asta?
 
Si cate si mai cate…. Lucruri mici, aspecte pur
tehnice, chestiuni departe de a fi romantice, care sacaie si care erodeaza
pasiunea si flacara pe care-o aveai atunci cand ai spus DAAAA mutatului
impreuna. Nimeni nu-ti povesteste despre asta. In cel mai bun caz, te uiti la
propria-ti familie si-ti extragi raspunsurile de-acolo. Mai arunci un ochi pe
la prietenii cu state vechi in domeniu si-ti mai rezolvi o dilema. In cele din
urma, toti iti vor spune ca, axiomatic, compromisul e o arta si „comunicarea e
cheia”. Iar tu ramai mai nauc ca la-nceput, ca un copil de 4 ani care descopera
lumea si-ntreaba, încontinuu „Da` de ce?…”


Tehnic vorbind, ne mutam impreuna?

16 martie 2007

Ce anume defineste o relatie “adevarata”? Cand
ajunge un cuplu sa spuna “gata… treaba e serioasa !”. Multi ar spune ca
o prima piatra de hotar ar fi intalnirea cu parintii partenerului. Pe de alta
parte, altii ar spune ca adevarata piatra de hotar a unui cuplu este mutatul
impreuna. Personal, subscriu acestei opinii. Povesteam, acum cateva insemnari,
despre cat de important este acest pas in dinamica unui cuplu – mecanismele
acum abia se regleaza cu adevarat, apar tot soiul de disfunctionalitati care trebuie
reparate, blocaje de comunicare si cate si mai cate. Vorbesc prea…
„tehnic” ? Spuneam atunci si spun si acum ca, inainte de a lua o
decizie care-ti poate schimba viata, e bine sa testezi traiul in comun cu
alesul sau aleasa inimii.
 
Revin acum, in aceeasi zona, cu noi intrebari,
nelamuriri, adaugiri. Deseori, mutatul impreuna pare feeric, mai ales atunci
cand exista consens in cuplu vizavi de aceasta idee. Putini insa stau si se
gandesc dinainte la ce anume implica, tehnic vorbind, locuitul impreuna. Altfel
spus, cum e mai bine pentru amanadoi deodata?
 
Sunt multe intrebarile la care nu se gaseste
raspuns dinainte. De pilda, cum facem cu banii? Ii punem la un loc pe toti si
extragem din cosul comun in mod transparent, fiecare cat are nevoie? Ii tinem separat,
contribuind fiecare in mod egal la cheltuielile casei? Tinem un registru de
cheltuieli? Ii gestioneaza doar unul din parteneri? Cum se intmpla, efectiv,
chestia asta? Nimeni nu-ti spune. Nimeni nu stie. E-adevarat ca un mecanism
care functioneaza pentru un cuplu nu e neaparat obligatoriu sa functioneze in
cazul altui cuplu. Si-atunci, cum stii ce e mai bine? Deseori lucrurile astea
nici nu se discuta inainte de pasul efectiv.
 
Alta problema fata de care amorezii prefera sa
taca malc: treburile casnice. Cine ce face? Cat face? Cum face? Cand se face?
Unul poate e mai aplecat spre curatenia luna, in vreme ce altul ar pune mana pe
aspirator abia cand se aduna straturile vizibile de mizerie pe covor. Poftim
discutii! Unul nu suporta calcatul rufelor si celalalt nu stie sa calce. Din
nou probleme. Cum se spala rufele? Mai ales cand nu exsita o masina de spalat
in peisaj. Fiecare cu lenjeria proprie, nu? Cine gateste? Unul nu se pricepe la
gatit dar cere de mancare iar celalalt gateste cand are chef, altminteri se
descurca intr-un fel oarecare.
 
In fine, cum se petrece timpul liber? Bruma aia de
timp liber definit drept timpul care-ti ramane dupa ce scazi dintr-un T initial
orele de serviciu (multe!), orele petrecute cu alte persoane (parinti,
prieteni, colegi etc.) si treburile adminsitrative (platit facturi – by the
way, cine plateste? Ala care are mai mult timp la dispozitie, nu?). Cand tragi
linie si te uiti la rezultat, in cazul in care acesta este pozitiv si chiar
ti-a ramas niscaiva timp liber (!!!), cum este el gestionat intr-un cuplu? Unul
intr-o camera si cealalalt in alta? Cum se intampla exact treaba asta?
 
Si cate si mai cate…. Lucruri mici, aspecte pur
tehnice, chestiuni departe de a fi romantice, care sacaie si care erodeaza
pasiunea si flacara pe care-o aveai atunci cand ai spus DAAAA mutatului
impreuna. Nimeni nu-ti povesteste despre asta. In cel mai bun caz, te uiti la
propria-ti familie si-ti extragi raspunsurile de-acolo. Mai arunci un ochi pe
la prietenii cu state vechi in domeniu si-ti mai rezolvi o dilema. In cele din
urma, toti iti vor spune ca, axiomatic, compromisul e o arta si „comunicarea e
cheia”. Iar tu ramai mai nauc ca la-nceput, ca un copil de 4 ani care descopera
lumea si-ntreaba, încontinuu „Da` de ce?…”


Femeile si baietii rai. A man’s oppinion. Incercare de colaborare

14 martie 2007

Deschidem seria de marturisiri „la masculin” si
dau cuvantul lui Broker !
 
„Ii multumesc Katerinei ca ne da voie si
noua, barbatilor, sa postam pe blogul ei. In momentul in care scriu acest post
am aceeasi senzatie pe care am avut-o in momentul in care am intrat prima oara
in veceul fetelor in clasa a 5-a :) ). Ca sa fiu mai explicit, ma simt de parca
as intra intr-un Templu. Hai ca deja exagerez cu laudele. Sa ne intorcem insa
la baietii rai , care se pare ca sucesc mintile fetelor si femeilor din Romania.
Nu sunt unul dintre ei, asa ca, stiti si voi, ‘daca nu esti cu ei, esti
impotriva lor’.
 
Deci sunt impotriva, si va voi spune si de
ce: Am intrebat si eu pe blog sau printre fetele cu care ma inteleg mai bine ce
inseamna ‘baiat rau’, si aproape toate imi spun ca una dintre trasaturile
acestuia e ca e foarte tacut, isi exprima greu sentimentele.
 
Avand in vedere acest aspect, nu cred ca
femeile se indragostesc de baiatul respectiv, ci e mai mult vorba de un
sentiment de mila (nu cred ca e cel mai potrivit cuvant, dar sper ca ati
inteles) sau compasiune, si nu neaparat dragoste.  Si inca ceva: un alt
argument ‘pro’ in favoarea ‘baietilor rai’ e ca femeile se simt mai in
siguranta alaturi de ei. Get a life girls! Adica voua vi se pare ca poti fi in
siguranta in preajma unui tip rau
? Personal, nu inteleg cum se poate
asa ceva, dar in fine…” (The Broker)
 
Comentam?…. Dragilor, dragelor, you’ve got
the stage!


Femeile si baietii rai. A man’s oppinion. Incercare de colaborare

14 martie 2007

Deschidem seria de marturisiri „la masculin” si
dau cuvantul lui Broker !
 
„Ii multumesc Katerinei ca ne da voie si
noua, barbatilor, sa postam pe blogul ei. In momentul in care scriu acest post
am aceeasi senzatie pe care am avut-o in momentul in care am intrat prima oara
in veceul fetelor in clasa a 5-a :) ). Ca sa fiu mai explicit, ma simt de parca
as intra intr-un Templu. Hai ca deja exagerez cu laudele. Sa ne intorcem insa
la baietii rai , care se pare ca sucesc mintile fetelor si femeilor din Romania.
Nu sunt unul dintre ei, asa ca, stiti si voi, ‘daca nu esti cu ei, esti
impotriva lor’.
 
Deci sunt impotriva, si va voi spune si de
ce: Am intrebat si eu pe blog sau printre fetele cu care ma inteleg mai bine ce
inseamna ‘baiat rau’, si aproape toate imi spun ca una dintre trasaturile
acestuia e ca e foarte tacut, isi exprima greu sentimentele.
 
Avand in vedere acest aspect, nu cred ca
femeile se indragostesc de baiatul respectiv, ci e mai mult vorba de un
sentiment de mila (nu cred ca e cel mai potrivit cuvant, dar sper ca ati
inteles) sau compasiune, si nu neaparat dragoste.  Si inca ceva: un alt
argument ‘pro’ in favoarea ‘baietilor rai’ e ca femeile se simt mai in
siguranta alaturi de ei. Get a life girls! Adica voua vi se pare ca poti fi in
siguranta in preajma unui tip rau
? Personal, nu inteleg cum se poate
asa ceva, dar in fine…” (The Broker)
 
Comentam?…. Dragilor, dragelor, you’ve got
the stage!


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X